La joacă cu cangurii


Ce modalitate mai bună de a ne începe călătoria în Australia, dacă nu printr-o întâlnire cu fermecătoarea mascotă a australienilor? Deși ne aflam la capătul unei călătorii lungi și obositoare, având în vedere că era ora 10 dimineața, am decis că somnul mai poate să aștepte vreo câteva ore, așa că de la aeroport am plecat direct spre rezervația naturală Cleland pentru a vedea cangurii. Și se părea că și ei erau nerăbdători să ne întâlnească, având în vedere că pe drumul spre rezervație am fost întâmpinați de un cangur săltăreț, care se plimba în voie pe lângă șosea. Nu îți poți imagina cât de încântați am fost de primul nostru contact cu un cangur!

Kangaroo Jumping around

O întâlnire de neuitat

Înarmați cu o hartă și cu o pungă plină cu mâncare pentru animale, am intrat în parc și am început să căutăm și alți canguri. Nu am știut exact la ce să ne așteptăm de la această rezervație naturală, așa că, atunci când ne-am dat seama că suntem liberi să ne plimbăm printre minunatele marsupiale, am sărit în sus de bucurie. Și când primul cangur a venit la noi și ne-a lăsat să-l mângâiem și să-l hrănim, am uitat de toată oboseala acumulată pe drum și ne-am bucurat de cea mai uimitoare întâlnire cu un animal pe care am avut-o vreodată.

Printre zecile de canguri din rezervație, găseai întotdeauna câțiva prietenoși care să aibă chef de joacă, iar dacă întindeai mâna cu mâncare spre ei, cu siguranță cel puțin unul venea la tine să vadă ce bunătăți ai pentru el.

Dar cel mai memorabil moment al zilei a fost când am văzut minii căngurași care își scoteau doar capul din marsupiul mamei. Iar când mama se apleca să mănânce iarbă, puiul se întindea și el din marsupiu pentru a face același lucru. Nu pot să-ți explic cât de drăgălași erau!

Curiozitate: Puiul de cangur se naște după aproximativ o lună de gestație, nu este mai mare decât un bob de fasole și cântărește mai puțin de 2 grame (știu că pare incredibil, a trebuit să verific mai multe surse pentru a mă convinge că este adevărat). Deși este atât de mic și nu poate încă să vadă, instinctiv se târăște până în marsupiul mamei, unde rămâne pe parcursul următoarelor 8-12 luni, până când va fi pregătit să se descurce de unul singur.

Baby kangaroo eating grass from his mother's pouch

Puiul de cangur (wallaby) păscând iarbă direct din marsupiul mamei

Tot în parcul Cleland am văzut și un cangur roșu, cel mai mare dintre toate speciile de canguri, care poate atinge o înălțime de până la 2 m când stă în poziție verticală. Văzându-l atât de mare și musculos și având în vedere că și curta cu insistență o canguriță, nu am îndrăznit să ne apropiem de el, de frică să nu devină agresiv.

Red kangaroo male with together with grey kangaroo female

Un cangur roșu mascul împreună cu un cangur gri femelă

Wallaby” este o altă specie de canguri, mai micuți și mai pufoși, care au o coadă atât de lungă încât noi tot ziceam că seamănă cu niște șobolani uriași, dar mult mai drăgălibili.

Kangaroo's little cousin, the wallaby

Fratele mai mic al cangurului, wallaby

Un alt marsupial pe care l-am întâlnit a fost „potoroo”, un mini cangur care adesea este confundat și el cu un șobolan din cauza culorii și a formei.

A potoroo eating his carrots

Un potoroo mâncând morcovi

După câteva ore petrecute printre canguri și alte animăluțe, oboseala a început să-și spună cuvântul, așa că a venit timpul să ne luăm la revedere de la noii noștri prieteni și să ne îndreptăm spre hotel. Dar având în vedere că ne-a plăcut atât de mult să ne jucăm cu cangurii, câteva zile mai târziu am decis să facem o oprire în drumul nostru dintre Melbourne și Phillip Island la o altă rezervație naturală: Moonlit Sanctuary Wildlife Conservation Park.

Dacă la început am fost puțin dezamăgiți, deoarece ploua, iar parcul era considerabil mai mic decât cel din Adelaide, de îndată ce am zărit cangurii și am început să ne jucăm cu ei, nu ne-a mai păsat de ploaie sau orice altceva.

Grey kangaroo at Moonlit Sanctuary Wildlife Conservation Park

Un cangur gri la Moonlit Sanctuary Wildlife Conservation Park

Alte animale endemice din Australia

Deși cangurii sunt cele mai cunoscute animale de pe continentul australian, Australia mai are și alte animale și păsări endemice pe care am avut ocazia să le vedem în cele două rezervații naturale vizitate.

De exemplu, koala, care deși este deseori numit în mod eronat urs koala, este de fapt un marsupial. Acesta trăiește în pădurile de eucalipt ale Australiei, mănâncă doar frunze de eucalipt și doarme aproximativ 18-20 de ore pe zi.

One of the rare ocasions when we could take a picture of a koala that was not sleeping

Una din rarele ocazii când am putut poza un koala ce nu dormea

Dingo, o combinație între câine și lup, este unul dintre cele mai periculoase animale din Australia. Pentru a menține câinii dingo departe de turmele de oi, australienii au construit în partea de sud-est a țării cel mai lung gard din lume, măsurând în jur de 6000 kilometri.

The dingo were the only ones at Cleland Wildlife Park behind a fence

Dingo erau singurii de la Cleland Wildlife Park care erau ținuți în spatele unui gard

Tot în rezervațiile de la Cleland și Moonlit Sanctuary am mai avut ocazia să vedem și wombat, diavolul tasmanian (care alerga atât de repede și se ascundea, încât nu am reușit să îi facem o poză), emu și alte tipuri de păsări, unele care trăiesc doar în Australia, iar altele pe care le întâlnești și în alte zone ale globului.

Ai ceva de spus?